Under Consideration: vorbe de duh pe timp de ploaie

Iti amintesti cand ai plecat tremurand de acasa, muscand din buze si cu un nod in gat pentru ca stiai ca urma sa ne intalnim? De-acolo vreau sa reluam.

Imi amintesc cum m-am ridicat pe varfuri cand te-ai apropiat de mine, prima oara, sa ma saruti. Revad pe rand, perechea lucioasa de pantofi, caciula trasa aproape de ochi, stropii marunti de ploaie mocaneasca si de cele 513 ganduri ce au incetat in exact acel moment sa se mai roteasca, de-au inghetat pasnic si-au sperat sa ramana asa. Mi-amintesc ca pe atunci credeai cu tarie ca esti norocos ca m-ai intalnit. Ne-am indragostit unul de mintea celuilalt si ne gandeam ca asa vom ramane. Atunci am stiut ca esti fericit. Tot atunci ti-am spus ca ne-am intalnit intr-un timp nepotrivit. Sunt sigura ca acum, la cativa ani de la acel perfid moment ce poarta numele de incipit relational (chestie care n-a prea tinut din varii motive), daca mi-as pierde o noapte „discutand discutii”, as concluziona ca esti persoana pentru care as renuntat la toate straturile de orgoliu, la temeri si alte nelinisti de tipul asta.

Mi-amintesc cum degetele tale alunecau fin pe pielea mea, cu mare precizie. In timpul asta spuneai ca te lasi inspirat de mine si ca, ceva, candva, ar fi trebuit sa aiba sunet de mine. Si-au ramas doar franturi de note, pe care, in timp le-ai uitat.

Cred ca am trait cu imagini inramate despre cine suntem si ce facem. Parese, asta e circuitul vietii. Abandonam ca sa nu fim noi cei abandonati, iubim pana ne este inselata increderea – dupa care deziubim, pentru ca habar n-avem de ce ar trebui sa iertam. Nu mai stim ce ne face umani, dar stim cat de misto sunt PSP-urile. Nu mai stim sa spunem multumesc, dar suntem experti in a reprosa fara cusur tot si-n toate felurile. Nu mai stim sa ne bucuram nici de iubire, nici de oameni, nici de ploaie, nici de soarele de dupa ploaie. Sub clamele mediocritatii suntem toti amestecati, mixati, blenduiti, osciland intre ok si ok-ish. Nimic nu ne mai diferentiaza si totul ne nemultumeste.

7148_354503671322578_1427799083_n

© stavros zembilis

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s