sunt 5 cărţi pe care le-am ochit încă de anul trecut şi pe care anul ăsta vreau să le cumpăr( una am gasit-o sub brad), implicit să le şi citesc…

1. Mecanica Inimii- Mathias Malzieu

” Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi.”

- pentru frumuseţea poveştii de acadea, pentru naivitatea cuvinţelelor ăstora simple şi pentru că-mi lasă senzaţia unui puf ce se ridică undeva sus, sus de tot…

2. Oameni de hârtie- Salvador Plascencia

” Oamenii de hartie nu sunt altceva decat niste fiinte extrem de sensibile dar incredibil de puternice, atat in sensibilitatile lor, cat si in darzenia cu care si le apara. Oamenii de hartie nu iubesc decat o data; o iubire sfasietoare care le domina viata si-i alieneaza. Forta sentimentelor este atat de mare, incat provoaca mutatii de un suprarealism crud, rasucit. Mainile se zgarie in muchiile ascutite ale femeilor de hartie, saruturile pasionale declanseaza hemoragii care raman rani deschise luni intregi.”

- pentru că am primit-o de crăciun de la cea mai dragă persoană.

3.  Sexul cireşilor- Jeanette Winterson

,,Sexul cireşilor” este o carte fluidă, ingenios artizanată cu infuzii poetice şi imagistică încărcată de simboluri, un roman despre libertatea uriaşă pe care ţi-o iei când refuzi să te uiţi înapoi şi când realizezi că şi cele mai solide dintre repere au de fapt consistenţa visului.

“Râul curge dintr-o ţară în alta fără să se oprească. Şi chiar şi cel mai solid dintre lucruri, cel mai iubit şi cel mai familiar nu sunt decât umbre chinezeşti pe perete. Spaţiu gol şi puncte luminoase”.

-pentru că-mi place felul în care mizeria devine accesoriu, pentru că-mi zugrăveşte fabulosul oraş londonez, pentru umor şi pentru cursul ludico-fantastic al poveştii…

4. Rant- Chuck Palahniuk

“Motivul de bază pentru care oamenii pleacă dintr-un oraş mic e fin’că în felul ăsta pot visa cu ochii deschişi că or să se întoarcă. Iar motivu’ pentru care stau pironiţi acolo e fin’că în felul ăsta pot visa la plecare. Unii sunt pur şi simplu născuţi oameni. Nouă, celorlalţi, ne trebuie o viaţă întreagă să ajungem aşa.”

-pentru că mi-a plăcut cam tot ce-a scris palahniuk, firul epic e mereu on rush, pentru ca are personaje blazate si geniale in blazarea lor.

5.  Dragostea în vremea holerei- Gabriel Garcia-Marquez

” Nici nu se putea altfel. Mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite”

Dragostea e o boală în care Florentino Ariza se afundă 50 de ani, 9 luni şi 4 zile. Dragostea e boală divizată, fizică şi spirituală, din jos de brâu şi din sus de brâu.

- pentru marquez nu dau motive. marquez se citeşte fără să ai motive.

două cărţi mi-au dat în vileag personalitatea. lolita şi if on a winter’s night a traveller ( italo calvino). aş traduce simplu: egocentrică şi imorală.

“Considered by most to be depraved and immoral, you are obsessed with sex. What really tantalizes you is that which deviates from societal standards in every way, though you admit that this probably isn’t the best and you’re not sure what causes this desire. Nonetheless, you’ve done some pretty nefarious things in your life, and probably gotten caught for them. The names have been changed, but the problems are real. Please stay away from children.

“You ever try to line up a bunch of mirrors so they can face each other and then see the reflection in the reflection in the reflection? You’re kind of like that. Intensely complicated and with a diffuse set of interests, you’re most interested in talking about yourself. Or perhaps talking about what talking about yourself would be like. And then talking about talking about… you get the picture. While you come up with hundreds of great ideas, you’re not great at following through. Your favorite person is second.”

dacă vreţi să vedeţi cât de degradanţi şi depravaţi sunteţi, încercaţi www. bluepyramid.org

pe mine m-a amuzat teribil să-mi (re)găsesc obsesiile…

i love my past existence. it still haunts me, it still brings me down, it still creates vulnerability. it’s weird how at this point, i am  the prisoner of my present demons, empty cigarettes, the fault that comes once i see the circle of friends  shrinking with every new season ( till that point when i take the  phone book and start looking for clues, for someone who will not judge, misunderstand, eventually,  acuse me that i’ve missed essential things in life by only one millimeter). the regrets i have, the obstructions, the  friends i’ve lost because of others,  details worth mentioning at the edge of an year,era,  time, are wrapped and are awaiting in line for storage.  i’ve just opened up a  something  wrapped in silver packaging and somewhere close to my eyelids  i could see another me  following these escquisite years, light years where people possesed world wide knowledge and the sense of responsibility.  then backflashing – the early years, my six o’clock mornings, the simple breakfast consisting of bread, butter, honey and milk, the kindergarden and the soft  light, my cold hands holding my mother’s hand, less rougher than nowadays, the deception of losing my father, the motivations and the life i wanted to build. but an improvized schedule leads to an improvized scenario. and this is no longer a target.  no longer…

strong appearences spinning like carrousells,  all the superfluu surroundings,  meanings behind books, music, the rush of mankind, the urban paranoia, ways of expressing ideas, feelings or contrasts, lead to some kind of modern  way of showing individualization. i remember that someone used to say these  following words in certain contexts. this is  also my warmest greeting . an affidavit to you, readers.

(in every thing you want to succeed in)try… just like everybody else.  but when you try, do it loud and unique.  be epic! happy new year!

merry (christmas)

merry (english weather)

merry lightning to you all!

zapada muuuulta( la televizor), portocale, one cooking lesson( azi am gatit creativ pentru prima oara  -cu ulei de masline, vin si ciuperci),  home made english weather, scortisoara si vienna lui billy joel, lentoare-detasare-desofisticare.  e-un prilej ca toti sa fie high ( on sugar)…e-un prilej  sa ne bucuram (de filme in reluare si emisiuni regizate cu o saptamana inainte), e-un prilej sa vorbim de gradele de-afara (sau din sticle ). mirosul de brad vine in cutiute cu eticheta glade. in dimineata asta a plouat si-am observat ca pe pervazul meu e intotdeauna toamna. am geamul deschis. e 21:22 de minute si in arad fulgera. de craciun.

o zi ca pula…din nou. merg prin cafenele…pentru o cafea jegoasa cu un rand de frisca. iar am senzatia ca pierd timp pretios, fara sa mai stiu ce zi e sau cat e ceasul. mega entuziasm pe cei ce revin in orasul cu luci bar si pisica albastra deschise non stop. ( pisica pica, ca aia se inchide la 9 seara acuma. s-a emancipat.)

o sa merg acasa de craciun si n-o sa fac nimic. ca asa e tot timpul. de obicei ma ambalez eu in preajma sarbatorilor, cu zapada, patinoar, cadouri, mai multa zapada, luminite si reni, primarie, alea, alea…anu’ asta n-am chef, nici entuziasm, nici stare. aveam undeva la inceputul lunii decembrie…(ma simt ca-n the nightmare before christmas.) i need a modern 3 ghosts scene sa ma reconectez…nu stiu exact la ce, dar stiu ca la ceva ar trebui sa ma reconectez!(si-mi place sa cred ca am trecut demult de perioada cherry placebo.) citesc prostii, n-ascult viniluri, m-am saturat de toate bancurile cu hrusca, am bani de tigari si culmea..ii si dau pe tigari. n-o sa mai fac asta. o sa-mi colorez peretele, o sa scotocesc intr-o cutie mare pe care o am eu acasa dupa globuri- sa-mi aminteasca de miros de glob si portocala de solstitiu si  o sa ma izolez. ah, am uitat. nu-mi permit sa ma izolez. ca e perioada aia cu multa lume si dichis.  cel putin o sa vina gia si o sa ne lamentam impreuna, pentru a mia oara-n viata asta… prin nu stiu ce bar infect, cu luminite semidegerate si brazi furati la intrare…

talk later, ca acum ma grabesc, sa-mi iau cafeaua aia cu un rand de frisca.

oameni sinceri

oameni povesti

oameni ce-asculta stropii de chiuveta.

*

oameni simpli

oameni intelepti

oameni viteji

verde kaki si oameni de geniu.

*

oameni tristi

oameni marioneta

oameni de-mprumut

oameni de lut.

*

oameni tarzii

oameni puroi

oameni de ghena

oameni gunoi.

*

oameni ratati

oameni de rate

oameni savanti

oameni de carte

oameni ce plutesc

oameni ce gandesc

oameni ce folosesc alti oameni

oameni ce omoara alti oameni

oameni grabiti

oameni iubiti.

oameni in haos:

oameni ciclop

oameni elice

oameni metalici

oameni sirop

oameni vertij

oameni idei

oameni din praf

oameni de creta

oameni din carne si oase.

oameni.

*

oameni cu mii, de mii de ani

si 6 miliarde de oameni prea singuri.

imi place sa simt ultimele zvacniri tomnatice pe strazi, prin parcuri si cafenele. cafeaua miroase inca a frunze si a soare palid. a mucegai, a dulceata si a ploaie. imi incep odiseea cafepedica in timisoara. o sa fiu un cafegiu de toamna tarzie. stiu, nu sunt prima care face asta. un oras mare te lasa sa-i rascolesti intimitatea, fara sa fie sfios si fara sa lanseze acuzatii. pentru societatea a carui eu se refuleaza in frenezia unui timp accidental, cafeaua e ambrozie azi…

am plecat pe ploaie  si-am incercat sa reiterez orasul asta..am incercat sa-l vad altfel decat e pentru cei multi. am trecut dincolo de faruri de masini, patiserii de franciza si balti in care iti inmoi papucul.. azi, am omis vacarmul si sunetele disonante si m-am lasat fermecata de orasul asta, caruia n-am vrut nicicand sa-i dau vreo sansa. sau sens. un gest voit, da…

short post: missing parts.

summer, italy, carmen, novi, the salty weather.

self motivation, running, mornings.

love, belonging, bohemian state of mind.

myself.

Şi mâine e o zi. Plastică, memorabilă…aiurea.

Schimbarea nu vine pur şi simplu. Nu printr-un slogan electoral, nu prin declaraţii în media şi nu printr-un print bun. Faptul că, în prag de alegeri prezidenţiale, găsesc aceiaşi candidaţi, nu schimbă mai nimic. Aceleaşi feţe etalează monocromatic, la fel ca la tarabele din piaţă, ceapă, morcovi,  un an bun, o pensie mare, un sistem educaţional competent, o relansare economică, o soluţie la ieşirea din criză. Un mix bun. Mă-ntorc cu ani în urmă. Ce fac? Repun în funcţie un mandatar eşuat? Scotocesc google-ul să văd care e imbecilul care a furat şi a greşit mai puţin?! Poate ar trebui să-l găsesc pe marele absent  al perioadei comuniste. Sunt două posibilităţi aici. Fie e prea crud şi verde, fiind încă pe treptele facultăţii, fie o fi având vreo 70 de ani şi-a plecat în Elveţia din fragedă pruncie, “să trăiască bine”.   A  auzit de democraţia dezdemocratizată din România doar de vreo cinşpe’  ani încoace,  de pe la TVR internaţional.  Şi-a zis că se întoarce frate, în ţară să scape poporul român de actori versatili, să desţelinească neamul de leprele instaurate comod în fotoliile mari ( cu tapiţerii brodate, probabil…) de la Cotroceni. Care-i ăla măh?! PoliticiAnus Utopicus?!

Politica în România are ceva maliţios şi redundant. Băsescu şi Geoană merg mai departe în turul 2. ( keep walking, ionică umblătoru’)-Surprising? Not.  Thrilling. Not.  Inspiring?  Not.  Exciting?  Not at all. N-am votat azi. Am vrut să votez. Entuziasmată de Imagine Show-ul la care am luat parte în seara asta la teatru, m-am întors în Complex în ideea că îmi voi exercita şi eu acest drept fundamental. Sunt cetăţean responsabil!  Cu o coadă kilometrică la cele două secţii de votare din Complex, un horror flash cu ceaţă, studenţi semi degeraţi, pungi de pufuleţi, mi-am luat şi eu o pungă de pufuleţi şi-am dat dracului simţul civic! Mi-a pierit entuziasmul. Eu nu stau 2 ore în frig pentru o ştampilă şi un sticker pe spatele buletinului.

“votează. votul tău contează.” Ce să votez?…Dă-mi unul despuiat de măşti. Şi-mi pierd şi 2 ore în frig. Fără pufuleţi.  Doar să ştiu că nu mă trezesc  iar în vară, cu iluziile ciobite. Pentru că în afară de câţiva oameni, puţini…foarte puţini, le strâng singură de pe jos. Le adun şi le pun într-un şerveţel. Şi le las pe toamnă. Pentru că vara trebuie să merg să lucrez pe 3 schimburi printre oameni ale căror lecturi uzuale sunt Click! şi Star, departe de ţară, ca apoi să revin, să  pot să-mi plătesc una din facultăţi şi să trăiesc decent.

They don’t even promise a future. The future starts at that point when the last communist branch dies. Until then, there’s no future. There’s only a fickle image of how democracy should look like. They didn’t grow up with coke and with the freedom of speech on their eyelids.  They still have that fear crusted in their blood when they say something. Frightened that they might say it wrong. And that’s stupid, because there’s no such thing as right  or wrong, there’s only the angle and the situation. They didn’t know at that point that christianity is only a random alternative, not THE alternative to communist atheism…Îmi pare rău. Pentru Osut-iştii care întrebau dacă ai cevamai bun  de făcut duminica, răspunsul e Da: să mergi la teatru, să te plimbi relaxat prin parc, să mergi la jogging, să te uiţi la The Tudors,  să-ţi iei pufuleţi şi să-ţi faci un ceai, să deschizi televizorul şi să urmăreşti mascarada politică neprihănit…Studenţii în România reprezintă mai puţin de 5% din totalul populaţiei. Get real, change takes time. Or it takes a revolution to change times.