Herta Muller “a schitat un peisaj al dezradacinarii cu concizia poeziei si obiectivitatea prozei” afirma Academia Suedeza.
La decernarea premiului Nobel, scriitoarea vorbeste despre ororile comunismului sub Ceausescu. As spune ” uite, avem nevoie de drame, orori si absurditati pentru opere majore.” Revenindu-mi in minte acea “Lista a lui Schindler”, clipesc succint si imi spun ca DOAR politica (oftez intre timp)mai naste monstri sacri! Spunea cineva ca literatura azi, e una eliberata de sub jugul intereselor de tot felul. Oscilez intre a cataloga cretinatate sau naivitate o afirmatie de tipul asta. Inca nu m-am decis. De la Dan Lungu, la Norman Manea, Visniec sau Herta Muller, toti dezbat frenetic genialitatea obscura a comunismului. Toti il refuza si il contrarieaza, dar toti il folosesc ca generator de drame sensibilizante. Ex-tra-or-di- nar!( imi vine in minte Mungiu cu al lui “4,3,2″).
Spre rusinea mea, n-am auzit decat vag numele stimabilei Herta Muller. O prietena parea afectata moralmente de aceasta imprudenta literara pe care mi- o permit…pe Facebook. Imi asum ignoranta si trec in revista cei 75% dintre repondenţii unui site spaniol, abc.es, ce nu au auzit niciodată de numele Hertei Muller si alti 25% ce spun că le sună cunoscut numele,fara ca totusi sa se inregistreze vreun vot la sectiunea “ii cunosc opera”.
Gândul, 8.10.09 ora 23: 03
“Unii dintre critici susţin că în spatele acestui premiu stă faptul că Nobelul are un fundal politic, iar instituţia a dorit ca anul acesta, la aniversarea căderii zidului Berlinului, lumea să conştientizeze ororile dictaturii comuniste”. Nu ma pasioneaza mascarada politica, dar ca iubitor de literatura vreau sa cred, cu toata naivitatea de care pot da dovada uneori, ca Nobelul pentru Literatura se da totusi pentru Literatura si nu pentru propaganda post comunista. Comunismul s-a incheiat in urma cu 20 de ani. Ma intreb de ce toata lumea ii intoarce maruntaiele si il resusciteaza in absolut orice scriere contemporana… sau dincolo de comunism nu se mai poate inchega literatura? Imi ramane sa incropesc scenarii cu ce anume va mai scrie generatia mea, 88-89, cei ce am cochetat prea putin cu teroarea comunista?E nevoie de o noua exterminare in masa? Bine, atunci il astept pe 2012. Poate se intampla ceva Major, nu de alta dar vrem Nobel si noi, ghinionistii ce n-am prins decat caderea in nadir( Niederunghen) a sfantului imperiu comunist!
Ca sa nu inchei asa, ca din oala, felicitari Hertei Muller ( si lui Ceausescu- aceasta “muza” ce apare cu recurenta in literatura contemporana). Nascuta intr-o familie de svabi in judetul Timis este absolventa Facultatii de Filologie din Timisoara. A debutat in anul 1982 cu “Tinuturi joase” confruntandu-se cu cenzura. Ulterior i s-a interzis sa mai publice. Emigreaza in Germania in anul 1987 insotita de sotul ei, scriitorul Richard Wagner. Astazi, alaturi de Norman Manea este cea mai tradusa scriitoare de origine romana. Obtine o serie de premii si distinctii literare dintre care cel mai semnificativ, evident, Nobelul. In opinia mea, ea apartine prea putin culturii romane. Redundanta poveste a scriitorilor ce emigreaza in afara spatiului mioritic. Ce facem noi in timpul asta? Ne asumam valoarea lui fara sa o fi insamantat…Same thing, different writer!
am gasit si un comment interesant la articolul din Gandul: Felicitari pentru frau Muller, dar noi nu avem niciun merit. Ar trebui sa-i cerem iertare ca neamul nostru prin niste semeni ai nostri s-a purtat ingrozitor de urat cu ea si cu familia ei. Opera Herthei Muller izvoraste in buna parte din acea scarba launtrica pe care ti-o provoaca neputinta de a aduce lucrurile intr-o ordine si stare de demnitate. Pe vremea cand lucra in presa, la Neue Banater Zeitung, venea foarte des in Arad si imprejurimi pentru a scrie despre viata nemtilor de aici. Printre cenaclistii si oamenii de cultura din Arad era cunoscuta sub numele de “nemtoaica”. Acum toata lumea vrea s-o dea romanca. Nu domnilor. Frau Muller nu e romanca si nici n-ar putea sa-si doreasca acest lucru. Din cate stiu e nascuta langa Sannicolaul Mare, la Lenauheim.
Frau Muller, bitte entschuldig uns!
-ro.png)
