one hand in my pocket

karaoke in tabiet  vineri seara e un adevarat festin. daca iesi din local si asculti betia de oamenii cantand, iti cam dai seama ca e un prilej bun de a te face de ras, fara ca cineva sa rada de tine..e fantastic! noi, cantaretii de sub dus, ne luam prea in serios pret de o seara si gandim in termeni abstracti, simtim profund, falsam cu patos. release the beast my dear, the great rockstar underneath your skin!

chihlimbar pe grade,  lentoare, detasare,   ascunzisuri si cotloane. an instant sea message. obsesii. briza. toate  ma epuizeaza..incarca-te, trage aer in piept, ia microfonul si uita de verile indigo. azi cant pentru toate povestile cu fler pentru care la un moment dat mi-am bagat mainile in buzunar in semn de timiditate.  fumez pentru artistul ce n-a dat dovada de suficient masochism si n-a atins apogeul simturilor pentru a transforma in ceva palpabil  zecile de ciorne  ravasite, ce puteau sa devina the greatest things ever written,  cu riscul de a se fi epuizat pe sine. visez pentru ca inca mai pot sa fac asta, fara ca cineva sa puna la indoiala faptul ca, dincolo de o fire exagerata,   sta una responsabila si integra, asa ca un sticker cu suprafata dubla de aplicare…

plec in curand si nutreste un iz de bitersweetness…timp de doua luni o sa fiu departe. si tot ce-mi vine acum in minte sunt versurile astea simple, dar atat de meaningful de la alanis morissette, pe care le cantam si ieri, pe care si azi le-am cautat pe youtube, pe care o sa le iau cu mine si o sa mi le recit de una singura de fiecare data cand incepe sa mi se stearga optimismul.

” I care but I’m restless I’m here but I’m really gone I’m wrong and I’m sorry baby… ’cause I’ve got one hand in my pocket…”