albastrul ma deprima. la fel cum eu pentru mine insami reprezint un esec. oamenii care au multe de spus, oamenii care nu au nimic de spus, cea mai mare parte a oamenilor care , in numele prejudecatii acum si a superficialitatii, reprezinta un esec social. asa am de gand sa-mi incep blogul. nu scriu nici de ce wordpress, nici cu un optimism revolutionar de “something new and different in my life”. nu scriu nici cu litere mari pentru ca nu imbunatateste cu nimic demersul meu de “new wave, new blogger” si in general nu inteleg compromisul asta cu litera mare la inceput de fraza. nu am mai avut blog si nici nu stiu daca e sanatos. Sanatos in ideea ca in ultimul timp mi-am fixat ca obiectiv sa mananc, practic, “visez” numai la lucruri sanatoase. Vezi tu, Sex and the City si noul standard de frumusete ma obliga la asta. i guess i am the type of being care incearca in scurtele accese de fericire pe care le poate intreprinde sa ia o gura de superficial si sa enjoy starbucks coffee, 10,7 ron la intrarea in Iulius Mall, partea dreapta, Cluj. si uite asa…am ajuns sa fac reclama la ultimele lucruri la care credeam k pot face…superficial si starbucks. i guess i really am unpredictible.
ah, iar in ceea ce priveste titlul, pe birou stau claie peste gramada plicuri de ceai pe care le colectionez. de fiecare data cand ies in Joy’s ( asta ca sa-mi creeze falsa iluzie ca pot sa ma bucur putin de viata) sterpelesc ambalajul de hartie in care este invelit pliculetzul de ceai si ma simt satisfacuta ca si cand tocmai as fi descoperit un timbru foarte vechi si foarte valoros. numai ca in general, hartia ” grunes tee mit zitronen” nu e nici veche si nici valoroasa. costa exact cat arata meniul: apa + plic de ceai= 3Ron. imi cer scuze ca nu pot fi coerenta…incep o idee si niciodata nu o termin. aglomerez o alta peste prima si tot asa pana cand se construieste o mare harababura…dar in fond..nu despre asta e ceaiul despre care vorbeam? harababura din paharul cu apa, cu zahar sau miere, fierbinte sau rece…cu scuipat de chelner sau fara, praf in ceasca sau frisca…dupa preferinte.
p. s. Joy’s se afla acasa, iar prin acasa eu inteleg Arad.
aprilie 25, 2008 at 12:48 pm
draga mimi,nu-ti scriu un raspuns la ceea ce ai scris mai sus pentru ca nu sunt in starea necesara,ci pentru a fi prima care iti lasa un comment;)si pentru ca mi-e dor de tine si pentru inca alte 1000 de motive cunoscute sau mai putin cunoscute.probabil esti in arad deja,asa ca iti doresc sarbatori fericite si o intoarcere acasa cat mai placuta
septembrie 3, 2008 at 7:52 pm
hungry for more
septembrie 26, 2008 at 8:37 pm
hey! citeam ultimele noutati in domeniul “mimi” si mi-a venit in minte discutia noastra de azi, din 3b.da, totul e o farsa, lumea e superficiala.singurul lucru pozitiv din toata drama asta e faptul ca exista exceptii. multumesc