Sometimes we call these streets boulevards

Quite isolated in the past two weeks. Need, personal ambition, time for reflecting, call it whatever you like.  Something particular, as long as i’m the type of person that enjoys long walks, smokey noisy coffee shops, the morning rush, people like ants crowding tight streets…

The annoying part of this scenario is that the winter hysteria seems comfortable in its white trashy dress. The web of an early February usually surprises me with a translucid fragrance. Aujourd’hui il me manque.

unfold this winterish skin. change.

ToT & back on rush

Mi-am şifonat sesiunea şi am pierdut un examen, dar se recuperează…O spun cu o totală dezinvoltură pentru că nici nu pot să compar ToT-ul cu ceva.  Să contextualizez deci: tocmai am revenit de la “Training of Trainers” – o experienţă mega interesantă cu traineri din European Scout Region( Grazina Kacergyte şi Milutin Milosevic) plus achiziţia autohtonă Radu Seuche, o persoană pe care ajung să o apreciez tot mai mult.

Scopul ToT-ului a fost crearea unei noi echipe de junior traineri, care să genereze la rândul lor oameni competenţi în organizaţie. Şi s-a structurat ceva frumos acolo. Puteai să notezi pe un grafic evoluţia fiecărui participant în parte, felul în care îşi negociază deschiderea în faţa celorlalţi, argumentele la care face cel mai des apel atunci când construieşte un mesaj. Mie mi s-a părut un joc serios de observaţie şi plasare. Fiecare îşi caută locul şi jocul s-a încheiat când fiecare s-a regăsit ca un missing piece somewhere on the battlefield.

Ce mi-a plăcut e că nu s-a încercat construirea unui tipar de trainer perfect. Pentru că nu asta era relevant. Am fost puşi să lucrăm cu oameni în faţa cărora ne găseam pentru prima oară fără să ştim exact care sunt aşteptările, nivelul sau capacitatea de adaptare. Besides the rules, there was one particular word running through our heads: FLEXIBILITY. Chestia cu flexibilitatea am descoperit-o pe parcurs. Curios e că ştiam de ea, dar nu i-am dat importanţă decât atunci când s-a ivit primul dezechilibru comunicaţional. Am observat că suntem destul de diferiţi şi că prioritizăm diferit.   S-a văzut  la lucrul practic, când aveam metodologiile în mână şi gândurile răsfirate pe hârtie în urma brainstorming-urilor. Ideea era că trebuia să ajungem să tolerăm diferenţele şi să învăţăm din ele. Şi-am făcut asta. Şi ne-am simţit extraordinar, ştiind că putem să construim traininguri contra cronometru, că suntem analizaţi şi că există un oarecare grafic care ne inventariază evoluţia.

Despre sesiuni pot să spun că au fost multe şi variate. Am discutat despre parcursul în organizaţie, despre cum învaţă adulţii, despre cunoştinţe, abilităţi, competenţe, ce calităţi trebuie să aibă trainerul, ce este indispensabil unui training, metodologii, publicuri, nivel de energie, ce spui şi cum spui, capacitatea de a genera schimbări, flexibilitate şi grad de adaptabilitate, materiale şi logistică etc.

The most important thing is that this kind of session produces a change. An instant change i would say. You’re totally confident,  you have lots of new theoretical information to share and a practical skill developped. You’re most motivated to follow your aims. You collect the aspectations, you leave the fears behind and it’s up to you to live the movement and produce the impact. Thank you to the entire team envolved in this ToT! Thank you.Radu, Milutin and Grazina!

5 books for my new year

sunt 5 cărţi pe care le-am ochit încă de anul trecut şi pe care anul ăsta vreau să le cumpăr( una am gasit-o sub brad), implicit să le şi citesc…

1. Mecanica Inimii- Mathias Malzieu

” Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi.”

- pentru frumuseţea poveştii de acadea, pentru naivitatea cuvinţelelor ăstora simple şi pentru că-mi lasă senzaţia unui puf ce se ridică undeva sus, sus de tot…

2. Oameni de hârtie- Salvador Plascencia

” Oamenii de hartie nu sunt altceva decat niste fiinte extrem de sensibile dar incredibil de puternice, atat in sensibilitatile lor, cat si in darzenia cu care si le apara. Oamenii de hartie nu iubesc decat o data; o iubire sfasietoare care le domina viata si-i alieneaza. Forta sentimentelor este atat de mare, incat provoaca mutatii de un suprarealism crud, rasucit. Mainile se zgarie in muchiile ascutite ale femeilor de hartie, saruturile pasionale declanseaza hemoragii care raman rani deschise luni intregi.”

- pentru că am primit-o de crăciun de la cea mai dragă persoană.

3.  Sexul cireşilor- Jeanette Winterson

,,Sexul cireşilor” este o carte fluidă, ingenios artizanată cu infuzii poetice şi imagistică încărcată de simboluri, un roman despre libertatea uriaşă pe care ţi-o iei când refuzi să te uiţi înapoi şi când realizezi că şi cele mai solide dintre repere au de fapt consistenţa visului.

“Râul curge dintr-o ţară în alta fără să se oprească. Şi chiar şi cel mai solid dintre lucruri, cel mai iubit şi cel mai familiar nu sunt decât umbre chinezeşti pe perete. Spaţiu gol şi puncte luminoase”.

-pentru că-mi place felul în care mizeria devine accesoriu, pentru că-mi zugrăveşte fabulosul oraş londonez, pentru umor şi pentru cursul ludico-fantastic al poveştii…

4. Rant- Chuck Palahniuk

“Motivul de bază pentru care oamenii pleacă dintr-un oraş mic e fin’că în felul ăsta pot visa cu ochii deschişi că or să se întoarcă. Iar motivu’ pentru care stau pironiţi acolo e fin’că în felul ăsta pot visa la plecare. Unii sunt pur şi simplu născuţi oameni. Nouă, celorlalţi, ne trebuie o viaţă întreagă să ajungem aşa.”

-pentru că mi-a plăcut cam tot ce-a scris palahniuk, firul epic e mereu on rush, pentru ca are personaje blazate si geniale in blazarea lor.

5.  Dragostea în vremea holerei- Gabriel Garcia-Marquez

” Nici nu se putea altfel. Mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite”

Dragostea e o boală în care Florentino Ariza se afundă 50 de ani, 9 luni şi 4 zile. Dragostea e boală divizată, fizică şi spirituală, din jos de brâu şi din sus de brâu.

- pentru marquez nu dau motive. marquez se citeşte fără să ai motive.

book quiz personality

două cărţi mi-au dat în vileag personalitatea. lolita şi if on a winter’s night a traveller ( italo calvino). aş traduce simplu: egocentrică şi imorală.

“Considered by most to be depraved and immoral, you are obsessed with sex. What really tantalizes you is that which deviates from societal standards in every way, though you admit that this probably isn’t the best and you’re not sure what causes this desire. Nonetheless, you’ve done some pretty nefarious things in your life, and probably gotten caught for them. The names have been changed, but the problems are real. Please stay away from children.

“You ever try to line up a bunch of mirrors so they can face each other and then see the reflection in the reflection in the reflection? You’re kind of like that. Intensely complicated and with a diffuse set of interests, you’re most interested in talking about yourself. Or perhaps talking about what talking about yourself would be like. And then talking about talking about… you get the picture. While you come up with hundreds of great ideas, you’re not great at following through. Your favorite person is second.”

dacă vreţi să vedeţi cât de degradanţi şi depravaţi sunteţi, încercaţi www. bluepyramid.org

pe mine m-a amuzat teribil să-mi (re)găsesc obsesiile…

epic

i love my past existence. it still haunts me, it still brings me down, it still creates vulnerability. it’s weird how at this point, i am  the prisoner of my present demons, empty cigarettes, the fault that comes once i see the circle of friends  shrinking with every new season ( till that point when i take the  phone book and start looking for clues, for someone who will not judge, misunderstand, eventually,  acuse me that i’ve missed essential things in life by only one millimeter). the regrets i have, the obstructions, the  friends i’ve lost because of others,  details worth mentioning at the edge of an year,era,  time, are wrapped and are awaiting in line for storage.  i’ve just opened up a  something  wrapped in silver packaging and somewhere close to my eyelids  i could see another me  following these escquisite years, light years where people possesed world wide knowledge and the sense of responsibility.  then backflashing – the early years, my six o’clock mornings, the simple breakfast consisting of bread, butter, honey and milk, the kindergarden and the soft  light, my cold hands holding my mother’s hand, less rougher than nowadays, the deception of losing my father, the motivations and the life i wanted to build. but an improvized schedule leads to an improvized scenario. and this is no longer a target.  no longer…

strong appearences spinning like carrousells,  all the superfluu surroundings,  meanings behind books, music, the rush of mankind, the urban paranoia, ways of expressing ideas, feelings or contrasts, lead to some kind of modern  way of showing individualization. i remember that someone used to say these  following words in certain contexts. this is  also my warmest greeting . an affidavit to you, readers.

(in every thing you want to succeed in)try… just like everybody else.  but when you try, do it loud and unique.  be epic! happy new year!

this christmas ( mic tratat de impresii)

merry (christmas)

merry (english weather)

merry lightning to you all!

zapada muuuulta( la televizor), portocale, one cooking lesson( azi am gatit creativ pentru prima oara  -cu ulei de masline, vin si ciuperci),  home made english weather, scortisoara si vienna lui billy joel, lentoare-detasare-desofisticare.  e-un prilej ca toti sa fie high ( on sugar)…e-un prilej  sa ne bucuram (de filme in reluare si emisiuni regizate cu o saptamana inainte), e-un prilej sa vorbim de gradele de-afara (sau din sticle ). mirosul de brad vine in cutiute cu eticheta glade. in dimineata asta a plouat si-am observat ca pe pervazul meu e intotdeauna toamna. am geamul deschis. e 21:22 de minute si in arad fulgera. de craciun.

with love and squalor, to me.

o zi ca pula…din nou. merg prin cafenele…pentru o cafea jegoasa cu un rand de frisca. iar am senzatia ca pierd timp pretios, fara sa mai stiu ce zi e sau cat e ceasul. mega entuziasm pe cei ce revin in orasul cu luci bar si pisica albastra deschise non stop. ( pisica pica, ca aia se inchide la 9 seara acuma. s-a emancipat.)

o sa merg acasa de craciun si n-o sa fac nimic. ca asa e tot timpul. de obicei ma ambalez eu in preajma sarbatorilor, cu zapada, patinoar, cadouri, mai multa zapada, luminite si reni, primarie, alea, alea…anu’ asta n-am chef, nici entuziasm, nici stare. aveam undeva la inceputul lunii decembrie…(ma simt ca-n the nightmare before christmas.) i need a modern 3 ghosts scene sa ma reconectez…nu stiu exact la ce, dar stiu ca la ceva ar trebui sa ma reconectez!(si-mi place sa cred ca am trecut demult de perioada cherry placebo.) citesc prostii, n-ascult viniluri, m-am saturat de toate bancurile cu hrusca, am bani de tigari si culmea..ii si dau pe tigari. n-o sa mai fac asta. o sa-mi colorez peretele, o sa scotocesc intr-o cutie mare pe care o am eu acasa dupa globuri- sa-mi aminteasca de miros de glob si portocala de solstitiu si  o sa ma izolez. ah, am uitat. nu-mi permit sa ma izolez. ca e perioada aia cu multa lume si dichis.  cel putin o sa vina gia si o sa ne lamentam impreuna, pentru a mia oara-n viata asta… prin nu stiu ce bar infect, cu luminite semidegerate si brazi furati la intrare…

talk later, ca acum ma grabesc, sa-mi iau cafeaua aia cu un rand de frisca.

oameni si figuri anexe

oameni sinceri

oameni povesti

oameni ce-asculta stropii de chiuveta.

*

oameni simpli

oameni intelepti

oameni viteji

verde kaki si oameni de geniu.

*

oameni tristi

oameni marioneta

oameni de-mprumut

oameni de lut.

*

oameni tarzii

oameni puroi

oameni de ghena

oameni gunoi.

*

oameni ratati

oameni de rate

oameni savanti

oameni de carte

oameni ce plutesc

oameni ce gandesc

oameni ce folosesc alti oameni

oameni ce omoara alti oameni

oameni grabiti

oameni iubiti.

oameni in haos:

oameni ciclop

oameni elice

oameni metalici

oameni sirop

oameni vertij

oameni idei

oameni din praf

oameni de creta

oameni din carne si oase.

oameni.

*

oameni cu mii, de mii de ani

si 6 miliarde de oameni prea singuri.

antieroi

ii simteam parfumul pe linia fina a incheieturilor.

mi-a fumat tigarile cu detasare si mi-a spus ca timpul…

…se depoziteaza in scrumiere.

*

traim din planning, ploaie si-ntamplare

scrasnim din dinti

pentru momente goale,

in fiecare seara

sub ceas, minute-n cioburi mii,

ne indreptam spre paturi reci.

ne resemnam.

*

degetele noastre ingrijesc mecanic tigara,

verva cotidiana ne transforma in antieroi.

mastile le-am lepadat una cate una,

asemenea unei batiste uzate,

prin buzunare…

in cafenea, ochiul schiteaza imaginea reala

si-i reda sublim o-nfatisare derizorie:

aceea de crochiu.

*

e timp pentru un alt timp, un alt decor,

cu alti actori, antieroi la fel ca noi,

ce se-nvelesc cu piele si-si lasa timpul prin scrumiere…

9.12. 2009

soft cafepedia

imi place sa simt ultimele zvacniri tomnatice pe strazi, prin parcuri si cafenele. cafeaua miroase inca a frunze si a soare palid. a mucegai, a dulceata si a ploaie. imi incep odiseea cafepedica in timisoara. o sa fiu un cafegiu de toamna tarzie. stiu, nu sunt prima care face asta. un oras mare te lasa sa-i rascolesti intimitatea, fara sa fie sfios si fara sa lanseze acuzatii. pentru societatea a carui eu se refuleaza in frenezia unui timp accidental, cafeaua e ambrozie azi…

am plecat pe ploaie  si-am incercat sa reiterez orasul asta..am incercat sa-l vad altfel decat e pentru cei multi. am trecut dincolo de faruri de masini, patiserii de franciza si balti in care iti inmoi papucul.. azi, am omis vacarmul si sunetele disonante si m-am lasat fermecata de orasul asta, caruia n-am vrut nicicand sa-i dau vreo sansa. sau sens. un gest voit, da…

mi-am inceput periplul “soft cafepedia” pe strada alecsandri. am gasit-o mai putin autentica decat speram. spun asta, nu pentru ca pana azi nu mi-as fi perindat talpile pe marginile cojite ale trotuarului de aici, dar n-am observat-o. consider ca exista doua tipuri de a merge pe strada. sa mergi si sa ai impresia ca stii locul, doar pentru ca o parte din talpa se erodeaza o data la doua zile de asfaltul asta( esti in trecere si de fiecare data esti preocupat de altceva)  si sa observi in timp ce mergi.

m-am oprit la Erick’s Coffee House. din varii motive. unul ar fi ca, diminetile mele clujene de weekend incepeau  undeva pe strada horia cu that 70’s show( unul din protagonisti, erick forman,  fiindu-mi foarte drag). un al doilea, ar fi ca are un iz usor “american cosmo”. localul e dragut, central sunt scaune si masute inalte, unde iti poti servi cafeaua rasfoind ziare si privind tranzactii bursiere. cafeaua e interesanta, eu am comandat erick’s coffee.

UPS:

• coffee quality, expresso italian cu un touch de portocala rasa .
• vitrina cu fructe, incorporata in pult (asta mi s-a parut foarte original).
• separeu, un microfon de radio desenat undeva pe perete..
• wireless

DOWNS:

• muzica nepliata pe specificul localului ( house-ul n-are ce cauta acolo! deci nu, nu, nu. jazz poate, american 30’s blues, chiar si chillout. dar nu house, oribil!)
• televizorul mut fixat pe un post muzical pop, stupid in contextul ala..
• clienţii( in ideea ca asteptam ca localul sa vizeze un alt segment clientelar decat cel prezent acolo).

PERSONAL MARK: 7

mi-a lasat senzatia unui loc ce reinvie spiritul american al filmelor alb-negru..dar atat. nu mi-a conturat un “ceva” extraordinar, n-a generat acea stare de apartenenta, nu  a fost cosy sau intim…asa cum de altfel, face cafeaua…

Unde gasiti Erick’s Coffee House in Timisoara : str. Alecsandri, nr 4.

The coffee’s great. If the music sucks (sunt sanse mari sa fie asa) ask the bartender to change it.

• next coff-experience: Handmade cafe.