When you unremember, the emptiness goes straight to your chest.

Nu cred sa fi experimentat vreodata culoarea presului. Sau textura lui. Te desprind de torace si te arunc pe pat. Te plimb prin incaperi. Vara e cald, iarna e frig. Normalitati. Tremuri cand te dezbrac. Desi sunt luni de cand imi lipesc pielea de a ta. Ne iubim transparent. De fapt eu te iubesc…si stau si zac ca o netrebnica pe marginea patului si imi tavalesc buzele imbibate cu stropi de alcool pe pieptul tau. Imi incovoiez spatele si-ti cersesc iubirea pentru ultima data. De data asta o sa renunt. Din gesturi perfide si aroganta, se nasc monstri.

Spune-mi ca ma cunosti. Reactiile-mi sunt rezultatul interactiunii. Dar nu despre asta e vorba. Vartejul unui mal de siecle populat de succesiunea de puncte de pe sarma tu-eu. Dar nici despre asta nu e vorba. Normalitati. Despre spectrul lucrurilor obisnuite care ma descompun. Despre lucrurile pe care nu le intelegi pentru ca nu ai cautat sa le cunosti.

Creioanele se ascut singure si cauta sa-si lipeasca mina pe orice perete nepopulat cu sfidari jignitoare, rezultatele limbajului colocvial limitat. Tigarile se usuca in plamani. Stai si privesti. Clipesti ocazional pe marginea patului ravasit de propria-mi respiratie. Nu simt nevoia sa-ti confirm ca ma regasesc in normalitati. Nu simt nevoia sa raspund nomenclaturii imaginare. Nu simt nevoia sa ma pierd in peisajul general. Nu reprim nimic, iar esenta mea e ceea ce ma defineste si implicit diferenteaza de tine. Eu nu o sa pot sa-mi expun nuditatea, desi ma descopar de haine. Pielea doar intermediaza.

Cartierele se pierd in lumina difuza a felinarelor, catedralele ascund iubiri interzise de zeitati profane. Pe colturi de catedrale stau aruncate chipurile noastre. Le pierdem acolo…le suspendam pe sarma imaginara a calendarului gregorian. Maturam noaptea cu aceeasi pasi sfasiati, sireturi ce se lovesc subtil de trotuar, mizeria gandurilor prea putin clare. Mirosul de toamna imi afunda narile. Asimilez. Dincolo, dimensiunea abjecta a normalitatii.

If you think love has been created between sheets, you’re wrong.

 

 

Poate te intrebi care-i faza

Sincer, nu stiu. Se pare ca aici scriu bine.  Pentru ca aici nu imbunatatesc nimic. Si nici nu dau backspace. Pentru ca pot sa exprim ceva fara sa punctez ceva anume. E-un spatiu perimat asta. Dar nostalgia e un sublim joc al seductiei, eventually. Asta-i ca un brief  cu multe insight-uri. Poate e locul care m-a ordonat in propriile-mi ganduri. Si care m-a facut sa-mi pierd credinta, totodata.  Poate ca asta e reiterarea unor lucruri pe care le consideram depozitate intr-un spatiu obscur.  Asta e the hollow version of  feelings pe care mi se reprim de la un timp incoace. Nu incerc sa justific nimic. Poate doar sa inteleg. Mi se intampla sa nu termin frazele. Sa le las by default suspendate. Asa, cand vorbesc obisnuit. Mi-am dat seama ca nu e nici scenariul ala criptic, in care eu incerc sa demonstrez ceva de dragul argumentului  si nici dorinta de a transmite un oarecare mister nejustificat, care sa-mi tina interlocutorul prins intr-un spatiu fictional prelugit. Dar oamenii gresesc, da. Si lucrul asta n-o sa-l schimbe nimeni niciodata. Asa ca toate frazele pe care nu le termin sunt greselile aferente lucrurilor de care ma tem. Imi vine sa ciocnesc pentru fiecare fraza. Dar asta inseamna sa ma imbat si sa matur asfaltul scrijelind nume inventate pe care tu si ceilalti ce respira o patrime din aerul expirat de tine, o sa le interpretati.

Faza-i ca pielea-mi respira din ce in ce mai greu. Si e din ce in ce mai putin transparenta. Oricat de putin se intelege de aici, e suficient. There’s always space for less…

on particles and breathing sources

you’re nothing less than my indispensable cough. I tried to eradicate you..and your absence has brought me mental misery. well, yes, one can perceive this as the you disease.

imagine people now. not you. you’re off the record : cause. action. reaction. effect. defect.

when you experience people, you realize they are nothing less  than fragile breathing sources. their frailty is shattered porcelain on  floors. crystal floors. once shattered the object of your desire is dysfunctional.

I’ve starting writing stuff. about people. and their perceptions. their   perceptions seen as particles that work only on human minds.   and then, after a while, I’ve stopped. from writing.  they continued their existence.

I’ll soon wake up now. it’s almost 6 o’clock. it’s time for lucidity. at this hours,  in this very particular spot, you’ve been missed the most. my cough, my guilty plague..

On music

I won’t say anything about my fantastic talent as a singer.  I don’t consider myself gifted. I glorify my failing. I obey. Since I gave up on compact cassettes I started to hear the stream of sound. Free spirited. First, there’s the silence. In order to hear the music without the blur of  noise, you must understand the shapeless sound of silence.

On writing

These days made me think and rethink the idea of exquisiteness. My decision starting this point is to fuck creatively every idea .  Lucid or absentminded. I’m sure that the conceptual nonsense that torments my brains over and over, will eventually overcome procrastination.

I said it.

On overrating

My overrated dreams offend you. Your casual way of wearing me under your cotton shirt transform me in a silent monster. I’m the monster always aware of your mistakes,  misleads and wrong perceptions. I think I know you, you said. I think you know me too, I silently replied..

p.s. rethink me please

Contrafler

Nu inteleg de ce
Si daca ajung sa inteleg de ce, nu inteleg cum
Interpretez
Lucruri simple si fara fler
Ca pesimistii
Desi nu sunt pesimista
Si nici n-am fost in ultimii doi-trei ani.
Sunt o versiune docila
de fiinta umana cu jumatate de retina lipsa
de ce
Pentru ca societatea-i atat de tampita
Si respira anost
Si pielea-mi e varza de atata plafonare
M-am saturat de random si whatever si alte englezisme constante
Un nou etalon
Ce naste victoriosi fara glorie
Si da, aveti dreptate
Sunt lucruri around ce nu trebuie privite la modul serios
ci transparent si total la-ntamplare
Pentru ca marea asta de chestii subtile
E pentru altii. Mult mai cititi. Si vizionari. Ce gandesc diferit.

Spleen

“les amours imaginaires” in care ne-nvartim ca niste clepsidre scorojite

oamenii promit si oamenii se dezmint de ceea promit

un fel de  monstri ce zac tacuti in noi

pe care ii crestem  sub clame de haine pe sarma

ne amintim de o noapte sau doua sau cine mai sta sa le numere

irepetabile si pline de suspans.

peretele zbiara

nu stiu incotro sau de ce sau cui,

perete prosop

ce  sterge sudoarea  unei veri bolnave,

asudam patologic, in alter-paturi,  pe alter- strazi, lipiti de perete,

cu tigarile lipite si ganduri lesinate pe sarma,

cu fata morgana pe retina,

beti de efort sau lumina sau cine mai da importanta.

Verlaine, zace putred,

si pielea isi schimba culoarea,

ploua cu nomenclatura. atat…

azi mi-ascut iar simturile

si-ti spun

(nu) te vreau.

cand ti-e somn

secundarul ticaie. tangential. irelevant daca cineva ii mai acorda sau nu atentie.

Mă bucur sincer și vântul îmi furnică pielea…c-am nimerit pe un fundal cârpit.  Consternare.   O să plutesc azi într-o decomplicare progresivă. Crezi că nu știu ce spun? Crezi prost. Consultă  gustul de pahar.  O să-ți macine dinții. O să înțelegi în cele din urmă că sunt omul care caută să învețe ceva din fiecare experiență și că nu mă poți agăța în cuierul lucrurilor obișnuite. Și acum întreb…sir, pardon sir, where’s the experience we’re crawling for?

i traffic in fiction. i do not traffic in lies

i’m breathing your predictableness.  i’m choking, i’m mocking my own mascara. my eyelids and my heart. i’ve become what i had never wanted. unsecured. fuck your perception. you know why i refuse it? because it’ s mediocre. you will chew mediocrity and it’ll be your only food supply. you can’t overcome it. the motion of comfort and having your food done somewhere around 3 in the afternoon,  trying to build your dreams by reading stuff about bored individuals that succeed but had never known how to keep happiness  (1) , going to bed at midnight and craping around 9 in the morning, listening to the same radio station while driving..some of the ultimate redundant mediocre habits. basic analyses upon human behavior.  case study: you.

(1) happiness is when you live life and not write about it. once you start writing, the  thing that governates you is  the syndrome of nostalgia – something that once brought you emotions of any kind.